• slide1.jpg
  • slide2.jpg
  • slide3.jpg
  • slide4.jpg
  • slide5.jpg
  • slide6.jpg

La începutul anilor 90, parcă prin 1992, am fost să mă spovedesc pentru prima dată în viaţă la Părintele Ioan Iovan, care pe atunci slujea la Mănăstirea Plumbuita. Pe vremea aceea practicam yoga sub îndrumarea doamnei Nineta Crainici şi aveam tot felul de fumuri new-age-iste în cap. La chilia Părintelui era o coadă de câteva zeci de persoane. După câteva ore am ajuns şi eu în faţa marelui duhovnic. Am vrut să-i las nişte bani, dar a refuzat, spunându-mi că mai mare nevoie am eu de ei, decât sfinţia sa. Înainte de a apuca să deschid gura să mă mărturisesc, Părintele mi-a zis: "Crezi în reîncarnare, din acest moment să nu mai crezi! Să vii la mine săptămâna viitoare să-ţi dau un catehism ortodox!" Până la plecarea Părintelui la Mănăstirea Recea, am fost în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Pe Părintele Ioan Iovan l-am reîntâlnit în anul anterior ridicării sufletului său la Domnul, la Biserică Zlătari din Bucureşti, unde se afla racla cu moaştele Sf. Mucenic Ciprian. După ce i-am cerut binecuvântarea, l-am întrebat ce mai face? Zâmbind, mi-a răspuns că se roagă Sfântului Ciprian pentru români şi m-a sfătuit să mă rog şi eu Sfântului. Nu am nicio îndoială că Dumnezeu îl numără pe Părintele Ioan printre Sfinţii Lui.

(Mărturie a domnului Marian Bătăiosu)

Pe Părintele Ioan Iovan - Dumnezeu să îl odihnească în pace! - l-am cunoscut pe când era duhovnicul Mânăstirii Plumbuita. Dumnezeu să-l numere printre sfinţii Săi, că printre oameni a fost un mare duhovnic şi cu adevărat un sfânt!

După terminarea facultăţii am rămas în Bucureşti şi locuiam împreună cu soţul meu în zona Tei.

Am aflat de la o vecină despre Părintele Ioan - care slujea la Mânăstirea Plumbuita. Astfel, într-o duminică, am plecat la Mânăstire la Sfânta Liturghie. Era în februarie sau martie 1990 şi mergeam pentru prima oara în acest minunat colţ de rai.

În anul 1982 am trăit o experienţă neobişnuită. După ce am fost operată ca urmare a unei pancreatite acute hemoragice, am intrat într-o comă care a durat o lună de zile.

Imediat ce mi-am pierdut cunoştinţa, am văzut un om în alb care mă preumbla dându-mi un fir. O puteam vedea limpede pe mama, dar şi pe mătuşile mele (maicile Meletina şi Ioanida). Imaginea mamei, sub semnul unui bocet continuu, îmi făcea rău. Strigam întruna să fie dată afară că nu mai pot.

”Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să- Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34)

Drumul către mănăstire sau gândul şi atracţia către monahism coincide cu întâlnirea cu Părintele Ioan Iovan. Era în toamna anului 1987, când l-am întâlnit pentru prima oară pe Părintele Ioan la mănăstirea Plumbuita din Bucureşti. În acea perioadă Părintele era pribeag, suportând consecinţele interdicţiilor de după perioada de detenţie din închisorile politice comuniste, slujind doar o dată pe lună şi neputând purta barbă sau hainele monahale. Cu toate acestea, avea un chip luminos, o privire blândă şi o voce caldă, plină de dragoste.

Sfaturi către tinerii

Cuvânt înflăcărat rostit de Părintele Ioan Iovan tinerilor din Cluj despre reeducarea din închisorile comuniste și îndemnul la păstrarea și mărturisirea credinței ortodoxe.

Gânduri ale părintelui

  • "S-a ajuns ispita să zică că nu-i bine să te spovedeşti des, să te împărtăşeşti! Aaaaaa! Va să zică la diavol poţi să mergi tot timpul."
  • "Cu conştiinţa să nu te întinezi, să nu te pătezi, să nu te faci vânzător de suflet şi de oameni, atunci tot răzbeşti cu ajutorul lui Dumnezeu şi Doamne!, scumpă este mulţumirea sufletească. Aţi văzut când citiţi acolo, în Acatistul Domnului: «Iisuse, veselia conştiinţei!» Nu este o mai mare veselie decât conştiinţa curată, care nu te acuză!"

Ultimele comentarii

Maica Domnului

Icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu din biserica Mănăstirii Recea, în fața căreia a slujit părintele Ioan de atâtea ori.