Pe Părintele Ioan Iovan - Dumnezeu să îl odihnească în pace! - l-am cunoscut pe când era duhovnicul Mânăstirii Plumbuita. Dumnezeu să-l numere printre sfinţii Săi, că printre oameni a fost un mare duhovnic şi cu adevărat un sfânt!

După terminarea facultăţii am rămas în Bucureşti şi locuiam împreună cu soţul meu în zona Tei.

Am aflat de la o vecină despre Părintele Ioan - care slujea la Mânăstirea Plumbuita. Astfel, într-o duminică, am plecat la Mânăstire la Sfânta Liturghie. Era în februarie sau martie 1990 şi mergeam pentru prima oara în acest minunat colţ de rai.

Era o zi frumoasă şi slujba avea loc afară, preoţii slujeau în altarul de lemn din curtea mânăstirii. Era multă lume. După terminarea slujbei, a urmat o predică înălţătoare şi binefăcatoare a Părintelui Ioan, care mai apoi ne-a binecuvântat pe fiecare în parte. Când am ajuns la Dânsul, mi-a dat binecuvântarea şi uitându-se în ochii mei, deşi mă vedea pentru prima oară, mi-a spus citindu-mă ca pe o carte: “sunteţi căsătorită, dar nu aveţi copii”. Într-adevăr eram căsătorită de aproape trei ani şi nu rămăsesem însărcinată deşi îmi doream din suflet (caşi soţul meu, de altfel) să avem copii.

Minunea s-a produs şi la scurt timp de când Părintele Ioan ne-a binecuvântat am rămas însărcinată şi la sfârşitul anului, în decembrie, cu ajutor de la Dumnezeu, prin rugăciuni şi prin mijlocirea părintelui Ioan, a venit pe lume primul nostru băiat. 

Mulțumesc Lui Dumnezeu că am avut ocazia să-l cunosc pe acest mare duhovnic, să pot participa la Sfintele Liturghii, să primesc binecuvântarea lui, să savurez predicile deosebit de mobilizatoare şi pline de iubire.

Spun cu toată convingerea: Cu Dumnezeu totul este posibil!

(Mărturie a doamnei Doina Maria - Cuvânt de suflet)