• slide1.jpg
  • slide2.jpg
  • slide3.jpg
  • slide4.jpg
  • slide5.jpg
  • slide6.jpg

Ctitori, binevoitori, maici, surori, dragii mei,am zis că voi spune credincioşilor ce vorbesc eu,că are legătură cu maica şi cu predicile dumneaei .

Care este rostul meu ?

Nu mă bag la maica pentru că spun clar,pe loc,nimic nu este neortodox, nimic nu are neortodox şi doar Învierea a transmis. Dar a tras la gradul acesta, scuzaţi-mă, de a da lumii,urmăriţi şi a căpătat dânsa,din stadiul de mireancă, iată,acum îndeamnă la mântuire,la spovedit, la împărtăşit. Ce înseamnă ? Vorbeşte Hristos prin trânsa. Aşa cum îi, nu vă legaţi de dânsa. Şi eu astăzi scumpii mei, şi în viitor, vreau să vă fac să pipăiţi harul lui Dumnezeu şi anume la ce?… la sfinţi.

Vreau să vă povestesc pe rând despre sfinţii importanţi, despre minunile lor, despre minunile lor, pe care, dacă luăm în vedere cuvântul „Cât de proşti suntem noi” ; scuzaţi-mi cuvântul, că nu mă adresez la dumneavoastră ca să vă insult, dar faţă de Legea Mântuirii, noi suntem cam prostuţi. Nu prea ne interesează că dărâmăm pământul şi îl sfărâmăm.

Mă uit la tineretul nostru… mă arde la inimă cânt îl văd pentru toate prostiile, pentru toate murdăriile şi pentru toate aluziile pe care le spune „Că da Doamne, da nu văd ceva murdar”. Şi înainte erau lucrul ăsta, da aveau locul separat. Unde mergea că nu te primea duhul oamenilor care erau convinşi că trebuie să conducă numai Hristos Biserica. Mântuirea nu poate veni din altă parte. Şi-acum urmaţi, mai staţi puţin în picioare vă rog, vă voi spune despre Sfântul Ioan Gură de Aur, ulterior de Sfântul Vasile şi aşa mai departe.

Uite domnule, este de neam mare, tatăl său a fost consul, consul cum ziceau romanii. El a făcut studii mari de tot cu cei mai aleşi filozofi şi profesori şi dascăli cred. Şi avea doi părinţi: Secundus –tata şi mama sa Anthusa, Sfânta Anthusa . Încep aşa ca să ajung la sfârşit. Puteţi să urmăriţi minunile din viaţa lui; studiată este evident, dar pe lângă studii el saltă şi urmăreşte cu atenţie viaţa Bisericii şi a monahismului, a călugăriei. Cum ? Într-o smerenie desăvârşită. Parcă ar fi depus jurămintele pentru aceasta. N-au dormit patriarhii şi Constantinopolul , au pus mâna pe el - la figurat vorbesc - şi l-au făcut întâi diacon şi apoi l-au făcut preot.

El însă, înainte de de deveni preot şi călugăr, a avut necaz mare, să îşi piardă tatăl; şi mama sa Anthusa, l-a chemat deoparte şi i-a zis aşa „- Văd care e situaţia, văd strălucirea ta, văd că ţi se deschide orizonturi, ales de totul. Dar ce mă fac eu ? Sunt văduvă şi sunt tânără. Şti cât am iubit pe tatăl tău şi pe soţul meu. Am aflat că ţi se pregătesc lucruri mari, măreţe, fapte enorme. Te rog din suflet, te rog eu, jertfeşte-te pentru mine şi nu privi, adică nu te hirotoni încă.” Luaţi seama ; este totuşi un amestec al unui părinte pentru viitorul copilului lui. El a înţeles, a înţeles-o şi era ea atât de fericită că el nu ceda să vorbească, să preamărească pe Dumnezeu . Şi Ioan Gură de Aur – Ioan Hrisostom , aţi auzit că acest Ioan Gură de Aur a început să vorbească de luau aminte toţi. Ei scriau, el la servici, lăsau acolo şi el slujea la catedrala ortodoxă de acolo, să-l audă pe marele vorbitor Ioan Gură de Aur. Dar reţine ! Traiul mare, dar nu numai cu pregătirea că era, ca să zic aşa „multi doctorat” , dar era el cu viaţa lui curată şi-atunci a vrut Dumnezeu în evlavie să moară şi maică-sa, Sfânta Anthusa.

Deci, i s-a dezlegat drumul atâta vreme cât el predica, aşa de impresiona pe toţi. Avea aşa nişte vorbiri încât uimea pe toţi, de veneau şi săracii oameni săraci , oamenii care nu erau toţi titraţi, cu nimic, cu facultăţi, erau oameni simplii, căci îl ştiau că-i al lor Sfânt Ioan Gură de Aur. Şi-l ascultau şi ce credeţi ? că de aia vă spun, să pipăiţi harul, căci de aia vă povestesc, nu să vă îndoiţi, că eu dinainte am spus, că şi dacă după ce spun lucrul ăsta, te îndoieşti sau crezi că ţi-am spus poveşti, eşti ca un măr stricat. Dar e păcat, scumpii mei, să vin eu cu argument şi în calitate de preot să-ţi spun „Mă uite, nu se discută asta! S-a petrecut… să ştii data, cu cine, nume.”

O bătrânică stătea la urmă şi i-au făcut cărare să iasă afară şi bătrânica a prins curaj şi a ieşit din rând de acolo din spate de unde era şi l-a oprit, a pus mânuţa pe el „Părinte! Părinte! Eşti cu adevărat gură de aur ! Dar te rog foarte mult, să mă ierţi că-ţi spun, pe dumitale, matale-cum i-o fi spus - ai o fântână a darului Duhului Sfânt atât de adâncă, dar funia minţii noastre nu ajunge până la fund, e mai scurtă. Poate n-ai putea să apropii adâncul ăla mai sus puţin ca să putem şi noi cu găleata minţii noastre, cu funia noastră scurtă, să luăm din ea ?”

Atât i-a trebuit. Din clipa aceea a rămas botezat Ioan Gură de Aur şi şi-a schimbat predicile. Vorbea aşa de clar, de pe înţelesul tuturor, cine va avea, va căuta scrierile lui Ioan Gură de Aur, se poate convinge cât de natural scria.

Ajunge patriarh, începe deja crucea pentru că el nu răbda scumpii mei, ca oile lui să fie nedreptăţite. Mai ales cei săraci. Şi uite, a venit la el o femeie săracă…

-ÎNTRERUPERE-

…. Prin vorbă i-a trimis răspuns c-o să-i dea pentru ea cândva ca s-o dea. „-Dar cum? Că asta-i viţa mea ?” a adăugat şi atunci s-a pregătit să i-o ia . Biata bătrână! S-a dus la Sfântul Ioan cel chemat Gură de Aur, i-a spus „Iată ce mi se întâmplă! Scapă-mă te rog cum ştii.” Şi a vorbit cu împăratul şi i-a spus „-Da de ce faceţi lucrul ăsta? Că tu ai toată împărăţia şi te căciuleşti la o vie? Chiar dacă e nobilă; şi cea de lângă ea e nobilă. Atunci ce-i?” Şi-atunci aşa de mult s-a supărat pe treaba asta împărătească, încât când a venit Duminică la slujbă împăratul şi soţia sa Eudoxia, Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul, a trimis pe diacon şi i-a zis „-Du-te acolo la intrare şi spune-i că nu intră. N-au voie. Acolo-n lumea-ntreagă e, aicea nu e.”

Vedeţi ce atitudine a avut Ioan Gură de Aur ? Atunci împăratul, lac de furie a pus o statuie, un nud, femeie goală în faţa uşilor patriarhiei sau catedralei. Ah! Ioan Gură de Aur nu se temea că pierde nu ştiu ce scaun, şi-ndată în predică a zis că „Iar s-a mâniat Irodiada şi cere capul lui Ioan”. Vedeţi ce frumos spune? Ce-a făcut, ce n-a făcut că l-a scos pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi l-a caterisit, l-a exclus, l-a trimis în surghiun. Ajunge, acolo, vă spun un amănunt, cu el mai erau . El era al romane şi ăsta spune că un episcop era închis şi a aflat despre el şi îi trimite o scrisoare „Te rog frate întru Hristos, mângâie-mă cu ceva, că eu sunt singur şi nu mai pot în surghiunul ăsta.” , cred că o ducea şi greu. Şi-atunci îi scrie o scrisoare „Iubite frate, nu eu am ieşit, voi aţi ieşit din pântecele maicii voastre, voi nepricepuţilor. Ce-ţi pare rău? Suferi pentru Hristos ! Fii fericit !

Bun. Merg spre sfârşitul povestirii puţin ; când moare . Când moare, da să nu uit ! El şi-a făcut liturghia aceasta pe care am slujit-o noi şi care mai este una a Sfântului Vasile cel Mare care este mai mare, mai lungă, cu rugăciuni şi conţinut; dar fondu-i la fel. Atunci s-a pus în discuţie cum să facă şi Ioan Gură de Aur era patriarh şi era în biroul lui secretarul, era pe numele Călugăr. Pro strigă patriarhul după el şi-i spune „- Dragă secretarule, sau cum i-o fi spus, Fii atent că am invitat un ministru să vină la mine, la mine în audienţă. Să-i deschizi uşa şi să-l aduci când vine.” Vine ministrul, salută şi spune „M-a chemat Preasfinţia Sa !” , „Da, aşteptaţi!”.

Scumpii mei, acum vine ceva, la asta m-am referit, dacă aţi ascultat, am vrut să vă spun ceva, care dacă nu-l vreţi nu-i bai. Dacă dumneavoastră vreţi, în lume puteţi spune ceva, soţi, soţiei dumneavoastră, copiii care nu cred „Uite bă, uite bă,” nu umbla mă, că Biserica are nişte dovezi şi are nişte arme, da nu să tot umblăm la ele că are grijă Împărăţia lui Dumnezeu că tot lucrează şi la ea ne ducem. Aşa că nu umblaţi cu din astea, te duci la doi metrii. Atât scumpii mei. Deschide uşa şi-l vede pe Înalt Preasfinţit pe Preafericitul Ioan Gură de Aur, stând de vorbă cu cine? Cu Sfântul Apostol Pavel. Pavel era mort de mult. Să nu zici că nu este cert, să nu zici că nu sunt sfinţi. Câte din Împărăţia lui nu pot veni… prostii din astea că nu cred în veac. Dar n-aveţi nimic, a venit la ministru şi i-a spus „- Excelenţa voastră vă rog să-l iertaţi pe Înalt Preasfântul Său Înalt, dar era ocupat.”. Nimic. Ăsta a înţeles. Ministrul a salutat „- Vin mâine!”. Vedeţi ? Acelaşi lucru . Patriarhul este Ioan Gură de Aur, la birou şi zice „- Bă ți-am spus să-mi aduci la mine, adică să primești pe ministru.” „- Păi da, a fost” „- A fost ? Și de ce nu m-ai anunțat ? ” „- I-am deschis ușa și erai ocupat.” „- Cu ce eram ocupat?” „- Păi vă dicta Pavel liturghia.” . Uite-o, uite-o, scumpii mei. De ce să veniți aici? Că-i liturghia descoperită, bă, nu făcută de un teolog, un patriarh sau de un sfânt din cer.

Iubiți fericiți, mă mai răbdați ? Spuneți? „- Da” . Spuneți? „- Da” . Mă ridic și plec. Numai îi spune „- Am așteptat și când vorbeați cu el.” „- Deci ai văzut tot.. Te rog eu să nu povestești.” Altul vorbea cu fală. Câtă smerenie avem de învățat de la acesta. Bine zicea bătrâna că e fără de fund fântâna harului său.

După moarte ce se întâmplă? Sfântul Ioan Gură de Aur este chemat – chemat - el era mort dar imediat Proclu a ajuns patriarh și primul lucru, i-a zis „- Maiestatea Ta, să-l aducem la Constantinopol pe Sfântul Ioan Gură de Aur.” „Da! Cum să nu?” . Au mers și l-au primit, l-au luat și au ajuns cu corabia acolo până în marginea unei vii ale Ponorului. Așa că locul, a văzut că se oprește corabia și nu mai merge și zice „- Haideți ! Haide să lăsăm să cârmuiască Sfântul !”. Deodată Sfântul a trântit corabia și a întors-o spre via văduvei, să arate de unde i-a venit lui crucea. L-au dus, l-au primit cu onoruri de patriarh, de episcop, de tot și l-au așezat în catedrală. Și-n catedrală, cum sunt scaunele astea episcopești, erau două. Grecii aveau un obicei : când aveau moaște, le puneau lângă cel viu, dar le puneau sus, în picioare. Și pe el l-au pus alături de patriarhul de atunci. Ce credeți ? După ce a terminat slujba aceasta de așezare a moaștelor, Sfântul Ioan Gură de Aur deschide mâinile și gura și ochii și strigă „- Pace vouă tuturor ! Și ție Eudoxio iertare!”. Mă oameni buni, pe cine iartă? Pe primul său dușman pe care i s-a tras toată nenorocirea asta de a nu mai veni în Biserică.

Eu vă dau pe palmă minuni și adevăruri. Știți ce s-a întâmplat cu Eudoxia? După ce l-a scos, când a murit ea, a blestemat-o Dumnezeu și tot timpul crăpa mormântul ei. Din momentul când a zis „Iar ție Eudoxio iertare!”, s-a oprit îndată. Înseamnă c-a iertat-o.

Luați de la mine scumpii mei, aceste îndemnuri și aceste lucruri, scuzați-mă, dar eu cred că le-am și pipăit. Eu astfel înțeleg ca a fi pipăit adevărul. Repet: Nu liturghia făcută așa de oameni, de sinod. Pavel din cer vine și dictează. Rândul viitor vin să citesc o rugăciune zisă de Pavel Sfântului Ioan Gură de Aur. Amin

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Sfaturi către tinerii

Cuvânt înflăcărat rostit de Părintele Ioan Iovan tinerilor din Cluj despre reeducarea din închisorile comuniste și îndemnul la păstrarea și mărturisirea credinței ortodoxe.

Gânduri ale părintelui

  • "Nu este o faţetă a binelui divin şi a folosului divin, pe care să nu-l exercite Sfânta Euharistie."
  • "Nu este compartiment al vieţii, în care Hristos să nu-Şi fi spus cuvântul, cum e bine."

Ultimele comentarii

Maica Domnului

Icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu din biserica Mănăstirii Recea, în fața căreia a slujit părintele Ioan de atâtea ori.