Cuvioasele noastre maici şi surori, stimaţi şi iubiţi ctitori şi mult iubiţi credincioşi , voi deschide cuvântul meu prin a-mi cer iertare . Dar, fiindcă a trecut timpul, slujba noastră, văzându-vă privirea cu frica de Dumnezeu , am să vă mărturisesc că ce este pentru dumneavoastră, este şi pentru mine. Dumneavoastră aţi venit cu evlavie la Mânăstirea Maicii Domnului şi unii ştiu că aţi venit, şi să ne întâlnim cu privirea măcar . Vârsta s-a dus şi eu nu mai pot fi ca altădată, să sar, să merg. Dar acum de ce vă spun lucrul acesta? Dacă dumneavoastră vă bucuraţi , să ştiţi că şi eu am o bucurie deosebită şi o putere. Maica a semănat, a catehizat şi se frământă săraca, o vedeţi, cu toată fiinţa, să vă facă să înţelegeţi nişte lucruri.

Dânsa pregăteşte foarte bine sufletele noastre. Eu acum vin să vă dau trei roade ; mai staţi în picioare şi la rugăciunea mea, că nu o să regretaţi. Vreau să vă arăt trei roade ale credinţei noastre şi minuni , pentru că pe minuni se bazează creştinismul . M-am gândit să vi le prezint dumneavoastră aşa : să încep cu săracul , apoi trec la împărat, iar apoi vom afla martirul. Scumpii mei, urmăriţi şi sufletul cu care vi le spun , cât de adevărat este Dumnezeu prezent aici , pe Sfânta Masă şi cât de adevărat este că El conduce lumea, chiar şi din ceea ce vedem acum. Diavolul se plimbă prin ţara noastră, dar noi suntem siguri că va birui Hristos . A biruit în toate veacurile , va birui şi acum, dar este o alunecare foarte periculoasă. Cinste dumneavoastră că aţi venit! Iată că vă spun eu: ce plată aveţi !

Un om bătrân , sărac, mergea regulat la Liturghie ; era un om bătrân, mai bătrân ca mine, eu îl cunosc. Nelipsit era ! Şi într-o bună zi, pe la jumătatea drumului ,eu zic că satana i-a spus : “nu te du mai sus, mai departe !” ; aşa că se opreşte şi zice : “Doamne, iartă-mă, că nu mai pot. Eu am fost până acum , ştii, dar de acum iartă-mă, mă întorc acasă, că nu mai pot!”Şi în momentul când s-a întors , acesta este realitate , nu sunt poveşti, nu sunt legende, când s-a întors a dat cu nasul într-un buchet mare de trandafiri . (……………) Până acolo s-a dus Dumnezeu încât a făcut minunea ca să vedeţi ce inseamnă Liturghia. Oameni buni , dar îmi vine să strig : chemaţi-i pe Sfântul Hristos, Dumnezeu , Maica Domnului, sfinţii din cer , Apostolul Andrei ! Acum ce am vrea mai mult ? El e şi în cer şi este şi aici . Nu mă interesează că unii nu cred şi alţii cred. Eu vorbesc cu dumneavoastră, vorbesc cu sufletul meu. Şi aş vrea să vă transmit această credinţă, o pot numi eu realitate . Sunt mai sigur că aceasta este mai adevărată decât faptul că vă văd. Pentru că pe dumneavoastră într-o bună zi nu vă voi mai vedea pentru că o să mă sfârşesc , dar aceste daruri , minunea lui Dumnezeu, slujba, sfinţii , acestea nu se vor sfârşi .

Mergem mai departe la împărat . Împăratul acesta era credincios , se ştie şi numele lui şi unde a domnit şi atât era de evlavios încât în palatul lui a făcut o capelă în care slujeau cu rândul preoţii ,în fiecare zi făceau Liturghia şi el venea în fiecare zi şi se împartăşea , aşa era atunci . Într-o bună zi ,domnul împărat, s-a simţit puţin aşa mai greu şi a zis : “ Iartă-mă Doamne , dar nu mă pedepsi ,că nu ştiu ce am “ . A trimis răspuns subalternilor săi , să spună părintelui să facă slujbă şi fără el . Zis şi făcut. În momentul când a ajuns la acest moment unde sunteţi şi dumneavoastră acum , lângă Hristos . Încă o dată vă spun : sunt mai sigur că e Hristos decât dumneavoastră , El e veşnic , noi suntem trecători . Cum să nu cred veşnicia, când văd ticăloşia de pe pământ, cât de repede se stinge şi banul şi plăcerea şi tot ? În momentul când părintele din biserică făcea prefacerea “Luaţi , mâncaţi” aţi auzit chiar de la mine, în acel moment el vede cum Mântuitorul dublează pe preot , se numeşte un alter ego , alt Hristos, alt eu , se contopeşte în el invers . Preoţia se cutremură ! Aoleu ce am făcut ! Şi se căia şi mai departe Liturghia merge înainte şi se termină . Când s-a terminat , vede că Hristos , Mântuitorul se duce la cer şi în dreapta Lui era scaunul , tronul Lui ,gol, fără El. Şi tot atunci vede un braţ întreg de pomelnice şi bineînţeles îi vede vii , că i-a dat Dumnezeu ajutorul acesta să vadă , vede pe toţi cei prezenţi la Liturghie. Ce mai vedenie ! Vedeţi ,scumpii mei , ce înseamnă Dumnezeu , v-am mai spus eu , umblam să văd minuni şi supranatural, minuni, că acesta este Dumnezeu .

A treia parte pe care v-o datorez şi vă rog să mă iertaţi că v-am ţinut , dar v-am ţinut cu Hristos, mă iertaţi! A treia este cu Sfântul Ioan Damaschin care a fost , nu de mult timp, prăznuit între sfinţi. Damaschinul îi spune numele , din Damasc. Dacă el era din Damasc, pe vremea aceea în Bizanţ, cine era împărat decât Leon Isaurul care prigonea icoanele şi pedepsea pe cine le deţinea . Creştinii atunci le-au ascuns, căci el pedepsea şi omora . Şi în Damasc unde nu era prigoana chiar atât de mare, era acest Ioan Damaschinul care aflând câtă prigoană este împotriva creştinilor din Bizanţ , s-a apucat şi le-a scris . Împăratul păgân , aflând că Ioan Damaschinul îi încurajează pe creştini până şi în imperiul lui , recurge la un truc, la o şmecherie ; cu cât puterea e mai mare , cu atât e mai periculoasă. El scrie o scrisoare , plăteşte un plastograf care imită scrisul lui Ioan Damaschinul întru totul .Apoi , împăratul adresează conducătorului Damascului o scrisoare în care îi spune: “Uite ce îmi scrie acest nemernic de Ioan Damaschinul , mă cheamă să te bat. Să te bat, adică să vin şi să te omor. Dar eu nu vreau lucrul acesta . Vreau armonie , dar te-aş ruga, dacă ţii la mine , să îi tai mâna aceasta cu care a scris, cu care a vrut să pună vrăjmăşie între noi doi.” Şi ajunge scrisoarea la mai marele Damascului . Ioan Damaschinul era şi el sub stăpânire păgânească , dar i-a spus şefului statului : “Vezi că eu vin, te ascult , dar eu respect ce îmi spune Hristos. Dau Cezarului , ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu . Îţi slujesc cu fidelitate, conştiincios, dar nu îmi cere să fac ceva împotriva credinţei. Aceasta o apăr cu preţul vieţii ”. Văzându-l că este cinstit, mai marele Damascului l-a îndrăgit şi când a văzut scrisoarea, s-a dus repede şi i-a spus : “Este adevărat că ai scris tu lucrul acesta?”. El care ştia că nu a făcut chestia aceasta, zice : “Nu. Eram în stare, am atâta conştiinţă să îţi spun pe faţă , uite , scriu în Imperiul Bizantin”. N-a crezut şi i-a tăiat mâna , aşa i-a şi spus : “Tai mâna cu care ai scris”. Vai, scumpii mei ,aşa mă înduioşază pe mine minunile acestea ! Umblu, caut cu lumânarea, cum se zice. Mâna tăiată ,el nu a aruncat-o ,a luat-o încă sângerândă şi s-a dus la biserică, la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni . Şi se duce în faţă la icoană şi spune: “Maica lui Dumnezeu , pentru icoanele tale şi ale Fiului tău mi s-a tăiat mâna . Tu ştiu că ai făcut şi faci multe minuni , te rog , lipeşte mâna aceasta, vindecă- o şi îţi promit că voi scrie cu ea numai pentru slava lui Dumnezeu şi numai pentru lauda Maicii Sale “. Şi Maica Domnului l-a vindecat , i-a lipit mâna .

Aşa să credeţi ,măi oameni buni! De aceea , nu îmi pare rău că v-am ţinut mai mult , pentru că am făcut o “injecţie” mai mare, ca dumneavoastră din credinţa mea să luaţi . Să ziceţi : “măi , dar popa ăsta , cum o fii el, dar îmi spune un adevăr “. Şi acum pe loc spun , să fiţi fericiţi că aţi venit la mine. De acum să veniţi iarăşi şi nu pentru mine, pentru preot . Nu ! Pentru Dumnezeu să veniţi! El vi se dă prin orice mâini . Rogu-vă din suflet , reţineţi-i pe cei trei : săracul , împăratul şi al treilea, acest Ioan Damaschinul care a scris, mâna aceea s-a tăiat , cu ea s-a dus la Maica Domnului şi s-a vindecat , şi a scris toată viaţa. Nu am timp acum , că-i târziu, să spun ce frumos scria la Maica Domnului . Acum mă iertaţi, maicile îşi dau seama ce zic eu , acelea ce se cântă pe la parastase : “ Toate sunt deşertăciuni cele omeneşti . Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis, ca în deşert ,ce tulbură tot pământeanul . “ Acestea toate sunt făcute de Ioan Damaschinul.

Maica Preacurată, toţi sfinţii să vă binecuvânteze ! Amin!

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Sfaturi către tinerii

Cuvânt înflăcărat rostit de Părintele Ioan Iovan tinerilor din Cluj despre reeducarea din închisorile comuniste și îndemnul la păstrarea și mărturisirea credinței ortodoxe.

Gânduri ale părintelui

  • "Unii au spus că suntem reacționari. Da, suntem reacționari până la moarte, împotriva diavolului și a ucenicilor săi. Alții ne-au spus că am fi un centru mistic în coasta Rusiei. De fapt, mănăstirea constituie un centru duhovnicesc așezat de Dumnezeu în coasta lui Antihrist..."
  • "Bucuria mea în temniţă a fost Sfânta Liturghie"

Ultimele comentarii

Maica Domnului

Icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu din biserica Mănăstirii Recea, în fața căreia a slujit părintele Ioan de atâtea ori.