Predica la 4 iunie - Sf. Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip

Detalii

Scris de Claudiu Balan

Categorie: Predici

• Sfânta împărtășanie
• Cei 4 sfinti de la Niculitel
• Homosexualitatea
• sfintele moaște

Data înregistrării: 4 iunie xxxx | Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip

Tematici:

• Cei 4 sfinți de la Niculițel.

• Moaștele sfinților țării noastre.

• Sfânta Euharistie

• Homosexualitatea

Transcript:

Maicile zilelor noastre, stimaţi ctitori şi stimaţi iubiţi credincioşi, sunt eu slăbit cu trupul, dar nu şi cu sufletul. M-am bucurat că maica noastră (stareță) a stat. A aruncat o lumină frumoasă şi clară, peste întemeierea Bisericii, peste rostul lui Hristos şi a apostolilor.Baza acestui adevăr, vin şi eu, ca unul care urmez acea punere a mâinilor de către apostoli şi mai târziu de episcopi peste preoţi si diaconi. Deci aveţi ocazia acuma să vedeţi clar, că ceea ce se roagă Mântuitorul la Tatăl ceresc, a aplecat-o El cu atâtea nenumărate suferinţe, cum a spus Maica Lui.

Am aflat târziu de legea aceasta că, păgânii, aveau o lege a lor. Puteai să slujeşti, puteai să faci orice, în pământ, nu la suprafaţă. Așase explică catacombele pe care le-am văzut şi noi la Roma. Sunt și la Bizanţ. Catacombele sunt acel refugiu al creştinilor unde să întâlneau să facă Liturghia, să boteze, să cunune.

Părintele Ioan, un om total

Detalii

Scris de Radu Teodorescu

Categorie: Mărturii de la Recea

Părintele Ioan Iovan nu a fost numai un mare călugăr ortodox ci şi un mare teolog creştin ortodox. În anul 1993 păşeam extrem de încrezător în Seminarul teologic liceal ortodox român Mitropolitul Simeon Ştefan [astăzi sfântul Simeon Ştefan] din Alba Iulia. Într-una dintre discuţiile cu colegii şi profesorii de acolo a venit la unmoment dat vorba despre un părinte Ioan de la Mănăstirea Recea din Mureş care mi s-a spus că este un părinte extrem de înduhovnicit şi cu care ar trebui să mă întâlnesc.

Mărturisesc că ideea la început nu m-a măgulit dar mai apoi nu am regretat că aveam să îl cunosc destul de bine pe părintele.

Părintele Ioan, un excepțional camarad călit în suferințe

Detalii

Scris de Vasile Blănaru-Flamură

Categorie: Mărturii din temniță

• Închisoarea Aiud

”Martorii lui Iehova” de la Canal din ”Brigada preoților” aveau multe calități: erau harnici, curajoși, disciplinați, întreprinzători și solidari între ei, o solidaritate întinsă până la absurd, dar și unele defecte. […]

Pe preoți în special, pe catolici și pe ortodocși îi urau. În viziunea lor Papa de la Roma era Mamona, iar preoții cărturari și farisei fățarnici, arhierei mincinoși care strică legea. […] Pe iehoviști – o spunem aceasta cu durere pentru că au fost camarazii noștri de suferință – i-a interesat învățătura din Evanghelii numai acele versete care puteau fi interpretate ca fiind contra preoților. Pe acestea le știau pe dinafară și le rosteau papagalicește. În brigadă se socoteau niște oi în mijlocul lupilor, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii, iar pe preoți: ”șerpi, pui de vipere, povățuitori orbi care strecoară țânțarul și înghit cămila”.[…]

Aici facem o mică paranteză spre a vedea că dacă Dumnezeu iartă, destinul e necruțător, se răzbună.

Doi ani mai târziu, după falimentul suferit de ”Măreața construcție a Canalului Dunăre-Marea Neagră”, deținuții au fost transferați la diferite închisori sau la alte locuri de muncă din țară. Unii dintre componenții ”Brigăzii preoților” au ajuns la Aiud într-o perioadă când și penitenciarul ”căpitanului” Dorobanțu, pregătindu-se pentru ”marea reeducare”, trecea printr-o izolare cumplită, împovărat în foame, frig și asuprire chirioneană¹.

"Avea toate degetele degerate, stând zilnic câte şapte ore în rugăciune"

Detalii

Scris de Costache Caragață

Categorie: Mărturii din temniță

• Închisoarea Aiud
• reeducare

Cam la o lună după „plimbările” celor mari¹, s-a organizat prima şedinţă de reeducare, scoţându-se din celule câteva sute de oameni care-au fost introduşi într-o sală cu capacitatea de cinci sute de persoane. Printre cei scoşi m-am numărat şi eu. Comandantul, colonelul Crăciun a deschis şedinţa cu o scurtă cuvântare, elogiind intenţiile bune ale guvernului de a se ocupa de soarta condamnaţilor politici. Apoi a luat de pe masă un ziar al armatei, „Glasul Patriei” şi l-a pus pe unul dintre deţinuţi să citească articole ale celor care fuseseră scoşi cu jeepul la „plimbare”. Articolele se refereau, bineînţeles, la realizările „socialismului” şi la bunăstarea „oamenilor muncii”.

Cu prilejul acelei şedinţe, am avut marea surpriză şi imensa bucurie de a-l întâlni pe părintele Ioan, duhovnicul de la Mănăstirea Vladimireşti, jud. Galaţi. Era tuns, bărbierit şi slab, ca un sfânt. Fusese trecut prin încercări grele, prin camere de tortură şi mai ales prin multe izolări. Fusese anchetat de câteva ori şi de colonelul Crăciun.

Delectări duhovnicești cu părintele Ioan, în zarca Aiudului

Detalii

Scris de Pr. Liviu Brânzaș

Categorie: Mărturii din temniță

• Închisoarea Aiud

A doua zi, în cursul dimineţii, se animă viaţa de pe coridor. Se aud paşi şi comenzi înăbuşite. Uşa celulei mele se deschide şi un gardian, cu un aer plin de mister, îmi ordonă să-mi pun zeghea pe cap şi să ies afară. După câţiva paşi, sunt ataşat unui grup de trei deţinuţi şi ne îndreptăm spre o celulă. Ne oprim în faţa unei uşi. În momentul în care intrăm, unul dintre necunoscuţii mei camarazi scoate capul de sub zeghe, îşi ridică ochii şi murmură enigmatic:

- Cinci! Numărul Maicii Domnului!

În timp ce intrăm, mă întreb cine o fi omul care a interpretat numărul viitoarei noastre celule în sens creştin. Rămaşi singuri, ne privim cu bucurie şi interes. Din prima clipă, un nume produce efectul unei explozii: Părintele Ioan Iovan de la Vladimireşti! Auzisem atâtea lucruri interesante şi chiar uimitoare despre Mânăstirea Vladimireşti, iar faptul că mă aflu în compania Părintelui, mă bucură la culme. [...]