• slide1.jpg
  • slide2.jpg
  • slide3.jpg
  • slide4.jpg
  • slide5.jpg
  • slide6.jpg

Personalitatea Părintelui Ioan a început să se contureze odată cu întocmirea tezei de licenţă. Adică a avut acea inspiraţie, intuiţie spirituală să-şi ia ca temă Euharistia. Şi cred că acesta este punctul din care a început să debuteze, treptat-treptat acest mesaj divin pe care l-a pus în practică la mănăstirea Vladimireşti, unde a funcţionat timp de 7 ani şi unde a reuşit să adune şi să transforme în acelaşi timp, ceea ce Părintele a înţeles, a pătruns, a ajuns până în adâncul sufletului lui, convingându-se de realitatea pe care el o trăia şi o oferea şi altora. Apoi sunt foarte multe indicii la care am asistat. Două dintre ele le cunosc şi eu şi vă voi relata una:

 

O femeie Ileana, trecuse la sectari, numai ea, soţul ei nu. Într-o zi a venit acasă şi şi-a pierdut mintea. Disperată, întreaga familie nu ştia ce să facă. Au dus-o la mănăstire legată. Ea se împotrivea mergerii. În biserica mănăstiri se aflau mai multe persoane aşezate ordonat ca să se împărtăşească. Intrând în biserică înjurând, toată lumea s-a speriat, şi fiind consternaţi s-au dat la o parte. Cei care o însoţeau au împins-o spre Părintele care nu ştia ce să facă. I-a venit dintr-o dată ideea să se ducă şi să ia Sfintele păstrate în Chivot. Toate maicile s-au speriat, inclusiv maica Stareţă: „Ce faci Părinte, nu cumva să se profaneze!”. Părintele le-a liniştit spunând că nu o împărtăşeşte pentru că nu o poate spovedi şi dezlega, ci doar îi atinge limba. Şi a venit cu Sfintele, ţinute strâns astfel încât foarte puţin se vedeau în afară – şi ea era din ce în ce mai furioasă şi mai disperată şi scuipa – şi a atins doar cu picătură. Şi din clipa aceea ea a lăsat mâinile în jos, a plecat capul, apoi a ridicat mâinile şi a început să-şi cerceteze ţinuta, şi-a ridicat privirea spre Părintele şiruindu-i lacrimile şi atunci a spus nişte cuvinte care mă emoţionează de fiecare dată când îmi amintesc: „Mai dă-mi-L Părinte, pe Hristos că e aşa de dulce şi aşa de amar a fost diavolul!”

În cei 7 ani petrecuţi la Mănăstirea Vladimireşti, Părintele a experimentat viaţa primilor creştini, care era mai aproape de învăţătura lui Hristos, viaţă pe care au înţeles-o şi unii din profesorii universitari de atunci. Cu această experienţă Părintele a mers în puşcărie, unde săvârşea zilnic Sfânta Liturghie, sfânta taină a spovedaniei, şi a împărtăşirii, şi acelaşi lucru l-a făcut până în ziua de astăzi.

(Mărturie înregistrată audio a maicii stavroforă Cristina Chichernea, stareţa mănăstirii Naşterea Maicii Domnului, Recea)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Sfaturi către tinerii

Cuvânt înflăcărat rostit de Părintele Ioan Iovan tinerilor din Cluj despre reeducarea din închisorile comuniste și îndemnul la păstrarea și mărturisirea credinței ortodoxe.

Gânduri ale părintelui

  • "Roadele Sfintei Împărtăşanii nu se pot cuprinde."
  • "Tot Acela care spune Evanghelia tot Acela e şi în Potir. Dar nu se prea crede fiindcă nu se prea iubeşte, pentru că nu prea se trăieşte."

Ultimele comentarii

Maica Domnului

Icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu din biserica Mănăstirii Recea, în fața căreia a slujit părintele Ioan de atâtea ori.