Personalitatea Părintelui Ioan a început să se contureze odată cu întocmirea tezei de licenţă. Adică a avut acea inspiraţie, intuiţie spirituală să-şi ia ca temă Euharistia. Şi cred că acesta este punctul din care a început să debuteze, treptat-treptat acest mesaj divin pe care l-a pus în practică la mănăstirea Vladimireşti, unde a funcţionat timp de 7 ani şi unde a reuşit să adune şi să transforme în acelaşi timp, ceea ce Părintele a înţeles, a pătruns, a ajuns până în adâncul sufletului lui, convingându-se de realitatea pe care el o trăia şi o oferea şi altora. Apoi sunt foarte multe indicii la care am asistat. Două dintre ele le cunosc şi eu şi vă voi relata una:

O femeie Ileana, trecuse la sectari, numai ea, soţul ei nu. Într-o zi a venit acasă şi şi-a pierdut mintea. Disperată, întreaga familie nu ştia ce să facă. Au dus-o la mănăstire legată. Ea se împotrivea mergerii. În biserica mănăstiri se aflau mai multe persoane aşezate ordonat ca să se împărtăşească. Intrând în biserică înjurând, toată lumea s-a speriat, şi fiind consternaţi s-au dat la o parte. Cei care o însoţeau au împins-o spre Părintele care nu ştia ce să facă. I-a venit dintr-o dată ideea să se ducă şi să ia Sfintele păstrate în Chivot. Toate maicile s-au speriat, inclusiv maica Stareţă: „Ce faci Părinte, nu cumva să se profaneze!”. Părintele le-a liniştit spunând că nu o împărtăşeşte pentru că nu o poate spovedi şi dezlega, ci doar îi atinge limba. Şi a venit cu Sfintele, ţinute strâns astfel încât foarte puţin se vedeau în afară – şi ea era din ce în ce mai furioasă şi mai disperată şi scuipa – şi a atins doar cu picătură. Şi din clipa aceea ea a lăsat mâinile în jos, a plecat capul, apoi a ridicat mâinile şi a început să-şi cerceteze ţinuta, şi-a ridicat privirea spre Părintele şiruindu-i lacrimile şi atunci a spus nişte cuvinte care mă emoţionează de fiecare dată când îmi amintesc: „Mai dă-mi-L Părinte, pe Hristos că e aşa de dulce şi aşa de amar a fost diavolul!”. 

În cei 7 ani petrecuţi la Mănăstirea Vladimireşti, Părintele a experimentat viaţa primilor creştini, care era mai aproape de învăţătura lui Hristos, viaţă pe care au înţeles-o şi unii din profesorii universitari de atunci. Cu această experienţă Părintele a mers în puşcărie, unde săvârşea zilnic Sfânta Liturghie, sfânta taină a spovedaniei, şi a împărtăşirii, şi acelaşi lucru l-a făcut până în ziua de astăzi.

(Mărturie înregistrată audio a maicii stavroforă Cristina Chichernea, stareţa mănăstirii Naşterea Maicii Domnului, Recea)