Sumar: Despre rolul femeilor în susținerea Bisericii în regimul comunist. Despre cum a fost caterisit. Cuvânt catre un grup de teologi din Suceava veniți în vizită la Mănăstirea Recea. Despre mănăstirile lui Ștefan cel Mare - bastioane ale credinței în țară. Despre cum ar trebuie sa fie un preot pentru parohia lui.
Hristos a înviat!
Preacuvioasă Maică Stareţă, Preacuvioşi Părinţi , iubite Părinte Arhidiacon , iubiţi teologi şi iubiţi credincioşi ,
Când vrea Dumnezeu chiar dacă nu este chiar aşa de aglomerat , chiar dacă nu este chiar aşa de plină Biserica , o umple Dumnezeu cu Duhul Lui cel Sfânt , umple cu un dar , darul duhovniciei al trăirii mai intense a credinţei. Acest lucru îl simţim noi astăzi toţi credincioşii . Să dăm întâietate Evangheliei pe care o să vi-o prezint aşa cum cere rânduiala noastră şi apoi să trecem la nişte concluzii pentru trăirea dumneavoastră de acasă.
Sfânta Evanghelie de astăzi prezintă momentul când femeile mironosiţe se duc la mormânt cumpără mir de mult preţ şi înfrigurate şi înfricoşate se întrebau pe drum : Doamne oare cine ne va ridica nouă piatra de pe mormânt? Că era mare , era mare . Şi ajungând la mormânt mare le-a fost mirarea că piatra era ridicată . Şi când au privit în mormânt au văzut un tânăr în haine luminoase era un înger , îngerul era Gabriel , cel care întotdeauna este vestitor , vestitor de lucruri bune . El a adus dumnezeiasca veste a buneivestiri . tot el aduce şi aici vestea la femei cărora le zice : De ce sunteţi triste ? De ce sunteţi spăimântate ? Nu trebuie să fiţi ştiu pe cine căutaţi , pe Iisus Hristos , nu este aici s-a sculat, a-nviat mergeţi şi spuneţi ucenicilor şi lui Petru că Îl vor vedea în Galileea acolo unde le-a spus mai înainte.
Frumuseţea credinţei noastre şi toate amănuntele în legătură cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi patimile şi învierea este aceea că nouă dinainte ni s-a spus . Şi nu vom avea niciun răspuns dacă nu-l iubim dacă nu credem şi dacă nu urmăm . Toate ni le-a spus încă dinainte cu sute de ani a proorocit şi despre patimile Mântuitorului . Iubiţii mei , femeile când au auzit s-a îngemănat în sufletul lor frica , spaima şi cu bucuria. Nu le venea să creadă . Mare a fost bucuria când au aflat că a înviat dar parcă totuşi , omul din el , partea aceasta pământeană nu îndrăznea să se bucure deplin şi spune nici nu a spus la nimeni până când a anunţat pe Apostoli, care din păcate s-au cam îndoit . Şi spune într-un loc : şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat că ar fi văzut că l-ar fi văzut că l-au văzut . În loc să zică l-am văzut . Iubiţi credincioşi , uitaţi-vă la postura şi rostul femeii , de data aceasta îmi pare bine că pot să mă contrazic în faţa dvs. Că doream să zic hai să numărăm persoanele de aici şi v-om vedea că-s mai multe femei de data asta , a învins bărbaţii numărul femeilor azi la mânăstir , frumos . Fără să-I calculăm pe teologii noștri care nu sunt închinători de fiecare Duminică ci au venit aici cu drag să ne cânte sa ne încânte.
Aceasta nu mă opreşte să apreciez rostul femeilor, chiar acolo la Mântuitorul bărbaţii au fost prudenţi , o prudenţă numită frică , ca să nu-I zic laşitate .Că Mântuitorul când era pe cruce numai Ioan evanghelistul şi cu mama şi cu câteva femei stăteau priveau îl plângeau şi se tânguiau . Ceilalţi aşa cum spunea Mântuitorul “Toţi vă veţi împrăştia .Bate-voi păstorul şi se va risipi oile “ . Iată , femeile , iată iubiţilor trebuie să le recunoaştem acest merit şi să nu uităm , mă adresez mai ales la tineri care n-au stat sub regimul comunist o viaţă-ntreagă ci numai copilăria au prins-o şi repede a putut să cunoască adevărurile credinţei . Şi iată-I acuma plini de seminarişti în ţară şi de teologi care cât de cât vor schimba faţa României. Atunci să ştiţi Biserica mai ales a fost susţinută , ocrotită , îngrijită , împodobită mai ales de femei.
Trebuie să recunoaştem lucrul acesta că erau membre în consiliul parohial şi se-ngrija şi n-a lăsat scumpilor , n-a lăsat parohiile şi Bisericile fără să le îngrijească şi fără să contribuie la menţinerea preoţilor . Că ateii şi comuniştii vicleni şi perverşi cum erau , au rânduit aşa încât să depindă preotul de credincios . Şi atunci să bage un conflict între el şi să zică „Domne , dacă nu te vrea poporul , tu ce mai stai ? „ şi încetul cu încetul să zică că pieirea ta prin tine Israile , adică preoţia şi credinţa sunt scrisorii de la sine că intră ei în conflict . O ceată întreagă de iţâioşi şi gânditori diabolici au calculat toate acestea ca să pună în conflict preoţii cu poporul. Aici femeile , cinste lor , au alergat şi au strâns ele şi au alergat şi la cimitire , să îngrijească , să facă curăţenie în biserică , să i-a legătura cu protopopul cu episcopie, mergeau personal , nu se lăsau până nu obţineau un preot . Nu-l voia împuternicitu’ pe acesta ? Mergeau în altă parte şi nu se lăsau.
Trebuie să ne gândim şi la acest aspect care a fost de o mare importanţă atunci . Eu fiind atunci caterisit şi exclus umblam printre oameni ca civil şi vedeam marele merit al femeilor şi vedeam în acelaşi timp şi slăbiciunea noastră a bărbaţilor care ne eschivam – Dute tu femeie . Trebuie să recunoaştem nişte merite şi-acuma chiar , mai mult prinde evlavia la mame şi la femei decât noi bărbaţii. Nu ştiu de ce , nu ştiu de ce este rezerva aceasta.
Aş cam bănui eu care este tu , vă rog frumos , eşti mai raţional şi socoţi că aceste învăţături şi chiar ale credinţelor sunt puţin mai de treaba femeilor şi a copiilor. Nu e adevărat iubiţi credincioşi , pentru că iată în momentul de azi , nu mai e astăzi slujba de azi aici cine nu te saltă ? cine n-a simţit măcar un fior chiar acum la această Liturghie ? şi prin prezenţa tinerilor teologi de la Suceava . Vedeţi scumpii mei , aş vrea să simţiţi că această simţire de evlavie , de credinţă a noastră naţională , românească , să vă înfăşoare , să vă cuprindă sufletul , fiinţa şi raţiunea ; aceasta care câteodată se îndoieşte şi vrea 2 cu 2 4 , vrea exactităţi , deşi nici el nu e exact . Dacă îi faci o secţiune în conştiinţă şi-n caracter , şi-i vezi câtă greşeală şi câtă ispită are şi el şi căderi chiar . Astăzi , scumpilor , ne-am învrednicit de o Liturghie înălțătoare.
Sfântul şi marele nostru Ştefan cel Mare şi Sfânt şi-a trimis fii aici , adică şi-a trimis şi aici . Mă uit la ei şi văd zidurile alea mari din Suceava , pe unde a umblat Ştefan al nostru scump şi drag şi sfânt şi pe unde a semănat mânăstiri şi biserici , care au fost sunt şi rămân ca nişte bastioane, nişte cetăţi ale credinţei la care şi Occidentul şi Răsăritul şi Apusul vin şi-şi pleacă genunchii , dacă vor şi inimile să vadă un popor blajin simplu , nebăgat în seamă de istorie , dar băgat în seama de Dumnezeu . Iată cum ţâşneşte din fibrele şi din fiinţa lui țâșnesc nişte răsaduri de viitori creştini români . O , scumpă evlavie , care , care acoperi această ţară şi ai trimis şi astăzi răsadul acesta de bucurie şi cât şi cum ni l-a trimis , într-o Duminică în care dumneavoastră aţi mai făcut o osteneală în plus că aţi venit de acasă tocmai la o mănăstire deşi aveaţi biserica în oraş în sat.
Aş vrea scumpii mei , să gândiţi mai mult la acest amănunt că eu le-am spus la tineri „ Măi tinerilor , voi v-aţi făcut acum ctitori ai mânăstirii noastre , fără să daţi nici un ban . Aţi dat inima voastră cu care aţi cântat , cu care aţi venit , cu care aţi cheltuit şi voi un bănuţ ca să veniţi la această nouă mănăstire nouă . Cinste vouă care aţi venit , cinste şi dumneavoastră care aţi venit ca închinători. Ceea ce ne bucură pe noi , este că toţi ne întâlnim la Hristos de pe Sfânta Masă .
Şi aici mă îndrept cu inima şi cu gândul la voi tinerilor , voi care aţi cântat şi aţi lăudat pe Dumnezeu cu buzele voastre curate de fii de ţărani bucovineni şi de pe unde mai sunteţi . Voi vă uitaţi că v-a auzit direct Hristos şi vă aude şi acuma şi vă vede . Dar faceţi vă rog ca şi viitoare voastră preoţie să fie văzută de El şi voi să-L vedeţi pe El , ca să nu vedeţi altceva greşit şi rătăcit . Uitaţi poporul cum v-ascultă , urmează să fiţi hirotoniţi şi veţi fi slujitori . Cum să fiţi ? Una cu El contopiţi în râvnă şi-n dragoste . Atunci preoţia voastră va fi fierbinte. Veţi avea mulţumiri sufleteşti care nu se pot spune în cuvinte şi veţi avea şi cele materiale nu lipseşte , că Pavel nu-n zadar a spus „Dacă vă semănăm cele sufleteşti , duhovniceşti de cuviinţă este să vă secerăm cele materiale şi cele trupeşti „ . Este clar aceasta , este o legătură Dumnezeiască între toate că unii nu înţeleg tot , că unii ne judecă , dacă am lua aşa după gura lumii ar trebui să închidem biserica că ăla o zis aşa ,nu i-a plăcut aşa , nu ştiu ce , cum e preotul ăla , cum e preotul cutare , mă rog iertaţi-mă . Dar este bine şi dumneavoastră şi voi tinerilor să lăsaţi judecata pe seama lui Dumnezeu a ştiutorului inimilor . Lăsaţi că se adună totalul , se adună totalul ce ai făcut şi atunci mă tem că la cei care te judecă şi judecă preoţia şi biserica va fi într-un cântar şi faptele bune le va răsturna atâta judecată şi atâta critică .
Nu răspunzi nici de o biserică , nici de un călugăr , frate , nici de o biserică , nici de o mănăstire , răspunzi de tine . încercaţi iubiţilor să vă judecaţi singuri şi să nu mai judecaţi în afară . Duceţi acest cuvânt de la mânăstirea noastră , e mânăstirea Maicii Domnului şi ea vrea ca toţi închinătorii să fie câştigaţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu . Stările acestea sufleteşti , stările acestea care vă mărturisesc mau ţinut tot timpul încordat , într-o stare de euforie , de fericire duhovnicească în cât mi-am zis „Doamne , ajută-mă să mă sfârşesc în asemenea acţiuni duhovniceşti cum a fost a tinerilor noştri seminarişti , cum a fost a părintelui arhidiacon dascălul şi povăţuitorul direct acestor tineri . Şi cum este şi prezenţa dumneavoastră care , ne covârşeşte . Urmaţi vă rog sfatul şi atitudinea femeilor mironosiţe . Tăcute , fără să facă mare gălăgie s-au dus să ungă cu mir pe Hristos. Plata şi răsplata le-a fost când l-au văzut pe înger care le-a spus „ A înviat , nu mai e , aveţi ce mirui pe nimeni .” Dumnezeul nostru a ieşit din mormânt şi piatra pecetluită . tineri teologi , rogu-vă să nu uitaţi că se spune , şi cu mult mult adevăr se spune că Ştefan cel Mare dacă ştia că se va croi graniţa ţării noastre la mormântul lui , ar fi împins dincolo şi s-ar fi îngropat mai încolo , mai dincolo în ţinutul Herţa de Cernăuţi în colo. Suntem în moment în care ţara noastră parcurge nişte încercări , dar cu Hristos , iubiţi credincioşi , cu asemenea tineri şi cu duhul Lui --------------- întrerupere -------
Scumpilor , personal nu angajez nimic aici nici biserică nici stat. Cu Hristos poate pe Sfântă Masă , cu dragostea faţă de acest popor scump , v-aş linişti şi v-aş ruga ca toţi Sfinţii noştri Români şi-atâtea puzderii de Sfinţi Martiri care s-a dat în toate părţile ţării noastre, că cum ai lua-o peste tot nu m-am jertfit , nu m-am sacrificat . Credeţi că-i degeaba? Nu se poate să fim aşa orbi în credinţă să uităm că ei nu dorm . Durmim noi , dar nu dorm ei . De aceea , scumpilor , să ne rugăm la tot trecutul nostru de martiri , la toată ceata de sfinţi care împodobesc catapetesmele şi picturile bisericii noastre .
Să ne rugăm , ca ei să vegheze ca această ţară a Maicii Domnului în care ea cu gura ei a spus la călugări de la Bistriţa care mergeau la Sfântul Munte „ Întoarceţi-vă înapoi ! Şi România este grădina mea !” –sunt cuvinte ale Maicii Domnului , credem că nu ne va lăsa dartrebuie rugată . Dar ca s-o rogi trebuie să fi curat , ca să obţii ceva de la Dumnezeu , când ceri trebuie şi tu trebuie să dai . Ce ? Curăţie , sfinţenie , milostenie , bunătate , blândeţe , să ierţi , să fi creştin cu viaţa , nu numai cu buza şi cu certificatul de botez .
Închei. Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului şi mulţumesc iar Sfântului şi Marelui nostru Ştefan cel Mare că a trimis de la Vrâncioaia câţiva copii , iar el cu rana lui deschisă cu care a apărat creştinătatea în faţa pohoiului păgân . Iar el , nu credem că nu va veni în ajutorul nostru şi va fi acolo când va trebui, să dea Dumnezeu să se facă să se rotunjească România noastră cum a fost . Amin.
