Data înregistrării: 4 iunie xxxx | Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip

Tematici:

• Cei 4 sfinți de la Niculițel.

• Moaștele sfinților țării noastre.

• Sfânta Euharistie

• Homosexualitatea

Transcript:

Maicile zilelor noastre, stimaţi ctitori şi stimaţi iubiţi credincioşi, sunt eu slăbit cu trupul, dar nu şi cu sufletul. M-am bucurat că maica noastră (stareță) a stat. A aruncat o lumină frumoasă şi clară, peste întemeierea Bisericii, peste rostul lui Hristos şi a apostolilor.Baza acestui adevăr, vin şi eu, ca unul care urmez acea punere a mâinilor de către apostoli şi mai târziu de episcopi peste preoţi si diaconi. Deci aveţi ocazia acuma să vedeţi clar, că ceea ce se roagă Mântuitorul la Tatăl ceresc, a aplecat-o El cu atâtea nenumărate suferinţe, cum a spus Maica Lui.

Am aflat târziu de legea aceasta că, păgânii, aveau o lege a lor. Puteai să slujeşti, puteai să faci orice, în pământ, nu la suprafaţă. Așase explică catacombele pe care le-am văzut şi noi la Roma. Sunt și la Bizanţ. Catacombele sunt acel refugiu al creştinilor unde să întâlneau să facă Liturghia, să boteze, să cunune.

Astăzi, prin cuvântul pe care îl spun acum, nu fac decât să împlinesc acel mandat, și acel testament al lui Hristos care a spus: „Uite, Eu plec la Tine Doamne, dar ăştia rămân. Ai grijă de ei ! Şi Eu Mă voi ruga nu pentru lume, dar pentru cei pe care Mi-i va da El să îi pomenesc şi îi voi pomeni.“ Asta este Biserica. Aici intraţi dumneavoastră. Dar aş vrea sa pătrundeţi gândul meu, cuvântul meu la adresa dumneavoastră. Dacă într-adevăr credeţi în preoţia mea, că eu cred în ea, cred că este de la Dumnezeu, pentru că eu ştiu ce slab şi neputincios sunt fără har. Zic: dacă primiţi aceasta, atunci primiţi de la mine şi acest îndemn ceresc: “Nu te teme turmă mică, căci Eu sunt cu voi. Văzut-am pe satana ca un fulger căzut din cer”. Şi dacă Dumnezeu a spus, e clar! că satana cade. Și a căzut.

În acest rai lumesc al oamenilor, stă şi ispiteşte cât poate. Dumneavoastră, toţi care veniţi, şi în altă parte, nu numai aici, nu primiţi de la Dumnezeu ceea ce maica a spus aşa frumos? Eu nici nu ştiam cântarea aceea, cu batrânul cu salut. El a salutat, și pe urmă a fost salutat de...

Scumpii mei, eu mi-am primit de la Dumnezeu şi Maica Domnului, pentru azi, să vă vorbesc despre cei patru sfinţi ai noştrii de la Mânăstirea Cocoş, respectiv de la Mănăstirea Niculiţel unde au fost jertfiţi. Când aud despre orgiile diavolului, care le face în ţara noastră, defilând diavoli împieliţaţi, homosexuali, atunci zic: Cu adevărat drept a fost Dumnezeu. Pentru unii ca aceştia e cuvântul spus de Dumnezeu cu gura Lui: “Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Iubiţii mei, e realitate; nu vă căsniţi sa ziceţi : “Da, crede părintele, ca-i preot” . Nu! Este o realitate şi pentru cel care nu crede, el tot este şi tot la el merge. Şi culmea, aici reţineţi: Că aşa întinaţi cum suntem, peste cap, de fărădelegi şi de păcate, e de-ajuns să te prezinţi la slujitorul lui Dumnezeu cu har, să fii dezlegat şi iertat de toate păcatele. Că aşa zice preotul: „iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce îmi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”

Aici v-am pus pe masă învăţătura noastră creştină. Iată că dumneavoastră veniţi la ea. Repet: mai întâi fiţi fericiţi că aţi venit la biserică şi fiţi fericiţi că n-aveţi îndoială în credinţa noastră !

Iată de pildă cu aceşti patru mucenici : Zotic, Atalos, Camasie şi Filip românul, care era diacon, ceilalţi îs greci. Doamne, scumpii mei, de ce oare se fac atâtea filme şi nu merge nimic. De ce nu filmezi de exemplu acest cvartet, acest pătrat de sfinţi care toţi sunt o minune?

Cetăţeanul din Niculiţel îşi mătura în curte și la un moment dat, dând el aşa într-o parte cu lopate, sau cu ce a dat el acolo, a dat de ceva tare şi a zis : “Ce să fie? Stau de atâta timp şi n-am văzut cimentul acesta, s-a ciobit ." Şi atunci el încă mai tare sapă... Culmea, i se prezintă în faţă o mică clădire. Ce era? Era un paraclis, era o capelă, era un lăcaş de închinare. Erape sub pământ, şi când a aflat a anunţat autorităţile şi au trimis acolo arheologi, dar au fost găsiţi şi cei patru sfinţi, căci era scris pe ei numele lor în greceşte şi cine erau? Trei erau greci şi unul Filip era român şi era diacon, care slujea acolo. Dumnezeu să îl ierte, Preasfinţitul Episcop Vasile Coman de la Oradea, în vremea aceea era un pribegit, cum am aflat şi m-am bucurat nespus, el a lucrat cu autoritatea comunistă, a lucrat în secret şi le-a scos, le-a adus la Mânăstirea Cocoş din Dobrogea. Le-a aşezat acolo toate cu discreţie. Stareţul înţelept a şi lucrat la racla lor. Le-a aşezat încet, încet, în răstimpuri mari, până când Biserica a avut îngăduinţa să le scoată la lumină. De ce vi le spun pe acestea mai ales? Pentru că aţi venit la mine la mânăstire, aţi venit la biserică. Trebuiesă plecați case încărcaţi de un duh mai puternic. Bucuraţi-vă !

Iată,scumpii mei, ce cuvinte erau acestea! Şi atât de mult au fost iubiţi de Dumnezeu aceştia încât i-a păstrat până în vremurile noastre. Bine, întâi sub formă de moaşte. De aceea am spus: “Mă, de ce nu filmaţi şi lucrurile acestea? De ce nu filmaţi şi o viaţă de sfânt? Aceştia trebuie să audă, să vadă ceva dumnezeiesc. Deci sunt astăzi, vă spun şi voi încheia, chiar astazi, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Teodosie de la Constanţa, cu alţi arhierei, călugări şi mireni, cu multă lume în pelerinaj la Niculiţel, în pelerinaj i-a dus de la Mânăstirea Cocoşla Niculiţel şi acolo i-a comemorat şi i-a cinstit .

Vedeţi dumneavoastră, scumpii mei, plină-i România de moaşte. De acolo ni se trage nouă ajutorul ăsta, că-n iadul în care diavolul ne-ar trage, avem ajutorul lor, a acestor sfinţi. Plină! Plină-i! Şi culmea bucuraţi-vă! Nu deasupra numai... Și pământul ţării noastre e plin de martiri cuvioși. Şi mulţi, scumpii mei, din cei de la Ţiganca¹, de s-au luptat şi au murit vreo o mie de români la asaltul Basarabiei… Și de acolo mulţi cred că au intrat în tipicul sfinţilor. Nu-i Dumnezeu aşa de pretenţios cum socotim noi când ne vedem în oglindă păcătoși: “Nu mă mai duc eu acolo, ce sa ma spovedesc!” . Nu judecaţi aşa! Judecaţi ca astăzi de pildă: “Domnule, m-a primit, m-a primit maica stareţă, m-a luminat, a venit şi părintele şi mi-a spus despre moaşte”. Aceasta să vă facă la întoarcere să plecaţi şi să ajungeţi, să mergeţi alții. Cuvântul acesta al meu la adresa dumneavoastră este acea frică de Dumnezeu care a înfiinţat Biserica, prin apostolii, ierarhii, preoţii, diaconii. Mă ia cutremurul când mă gândesc că noi suntem un mic şurub la marele motor al creştinătăţii.

Duceţi şi dumneavoastră... Unii ştiu că Îl duceţi pe Hristos, că vă împărtăşiţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe unii şi pe alţii, că toţi duceţi Duhul lui Hristos. Iată că-I pe sfâna masă. El acum ştiţi ce face? Scuzaţi! Face o deratizare, o curăţire a noastră a tuturor. Și ne face să fim mai atenţi.

Eram tânăr preot, duhovnic, mă luptam şi atunci, mai mult atunci decât acum cu dezlegarea. Şi mi se spunea: “Fiţi mai cald, dezlegaţi-mă!” Şi tu poţi fii ca el. Pentru ce a venit Dumnezeu? N-a venit pentru cei păcătoşi? N-a spus El cu gura Lui: “N-am venit pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi să îi chem la pocăinţă”? Şi atunci, Dumnezeu mi-a adus un exemplu viu de la un preot duhovnic, chiar de la Patriarhie, care a venit special să slujească cu mine şi să îmi spună la sfârşit: „Părinte, am venit să îţi spun ceva. Eu acum nu te-am înţeles, te-am judecat, te-am criticat, dar acum iţi spun: eu am păţit acest lucru. A venit la mine de Paşti un credincios şi nu ştiam, era credincios, dar mai avea reziduuri, mai avea păcate. Zice: “Părinte, te rog din suflet să mă dezlegi.“ Asta cu Împartăşania e hotărâtă de Dumnezeu. Cred că e mai tare Dumnezeu decât oamenii. Şi atunci omul şi-a spus aşa: “Părinte, mă leg înaintea lui Dumnezeu să nu mai fac păcatele care le-am facut, dar te rog dă-mi şi mie Împărtăşania, că-s Sfintele Paşti, și eu nu prea mă simt bine. Răspunzi tu? (Preotul răspunde:) Da.” Şi l-a împartăşit.

Părinte, am avut o mustrare… De ce am cedat? Iar după masă, nu mult după slujbă, acesta om a ajuns acasă şi s-a sfârşit. Şi atunci am zis: îl inţeleg perfect”.

Vă mulţumesc şi vă binecuvântez!