Teme:

• Ispitele și lucrarea diavolului
• Trupul și sufletul
• Sfânta Euharistie
• Judecarea clericilor

Transcript:

Iubiţi credincioşi, nu trebuia să adaug nimic la ce v-a spus maica stareţă pentru că, iertaţi-mă, şi eu simt că am învăţat ceva de la această predică. Totuşi de mult mi-am pus eu în gând să vă întâmpin pe dumneavoastră toţi cu nişte bucurii pe care nu vi le dă lumea, niciodată. Lumea vă ia bucuriile acestea, adică le transferă în bucurii pătimaşe, bucurii lumeşti, cum zic oamenii, dar sunt bucurii păcătoase.

Aş vrea, scumpi mei, aşa cum sunteţi aici, cum veniţi în fiecare duminică şi de sărbători, aş vrea să coborâţi în inimă, în inima dumneavoastră şi să înţelegeţi acest lucru pe care vi-l spun eu ca preot: Lumea îţi dă cele necesare trupului, dar această stare pe care ţi-o dă numai Biserica... numai slujba preoţilor, această stare n-o ai.

Aş vrea să vă spun de la inimă la inim: Aveţi grijă de voi! Viaţa dumneavoastră de multe ori vă spune: “Ce atâta credinţă...” Și așa mai departe... Le știți, și să ştiţi că le ştim şi noi, chiar despre noi şi recunoaştem pentru că nu suntem sfinţi picaţi din cer, ci născuţi de dumneavoastră. Pentru aceea, scumpii mei, gândiţi-vă adânc la ce spun eu acum: Toată lumea să o ai, toată să o stăpâneşti ca Alexandru cel Mare şi alţii... Nero şi Cezar, să o stăpâneşti şi... nu duci nimic din ea. Duci însă şi merge după moarte sufletul.

Mulţi vin şi bat la inimile dumneavoastră mânaţi de diavol, care caută să zădărnicească rostul Bisericii, rostul preoţiei, rostul Sfintelor Taine. Nu numai că o împuţinează, ci vrea să o desfiinţeze. Dragi mei, nu vedeţi dumneavoastră şi natura aceasta, cât e de schimbătoare, cât e de felurită şi ea influenţează sănătatea trupului. Astăzi, nu am ştiut că e ceaţă şi am început să tuşesc; am o stare mai rea, deci doamna natură vine şi influenţează sufletul.

Oare, ce câştigăm noi că nesocotim sufletul care e veşnic şi care cu şi fără voia noastră trece de aici, şi punem accent sau preţ numai pe ziuă, pe ziua de azi. Eu v-aş traduce, v-aş spune: Azi este veşnicia, mâine nu e azi. Adică azi poate să fie veşnicia, tot azi poate să fie veşnicia în rău: iadul. Nu fac teorie acum în predica mea, vorbesc direct de la inimă la inimă. Vorbesc mai ales că am şi credincioşi care vin cu atâta drag şi aş vrea să credeţi că maica stareţă a pregătit aceste cuvinte ale mele prin aceea că a înfăţişat o alternativă, un fel de a fi: o călugăriţă care şi ea a fost ispitită cum au fost atâţia călugări. Culmea domnule, că aceia ajung sfinţi şi cei din cler câteodată coboară la iad. Mare dreptate aveți.

Vă văd cum priviţi şi că vă gândiţi acum mai adânc. Scumpii mei, ce-i mai scump decât să ştii că în sufletul tău şi în trupul tău este Hristos euharistic? Hristos de pe Sfânta Masă care este Acelaşi cu cel din cer. Nu o fi aici multă frământare! “Ei cum o fi Doamne cum spune părintele, pentru că văd că (Împărtășania) e făcută din prescura mea?” Mă băiete mă, cine eşti tu? Tu nu poţi face... nu ştiu cum să zic... nimic! Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi tu te îndoieşti că nu poate să vină sub forma vinului şi a pâinii? Păi El a făcut-o, domnule! El, Iisus a a înfiinţat Sfânta Împărtăşanie! Apoi, mai mare slujbă ca aceasta nu există sub soare!

Iată unde pierd dintr-o dată sectarii, ereticii care nu au preoţie, n-au har. Vă spun aceasta ca să vă întăriţi fericirea şi bucuria că sunteţi ortodocşi. Nu zic prin aceasta că-i nesocotesc pe toți, zic doar aceasta: Nu vă cramponaţi de greşelile care le vedeţi în cler. Clerul acela e dat de dumneavoastră, nu e venit din cer, are un tată şi o mamă, fiecare preot şi episcop. Eu însă aş vrea un lucru: Maica ne-a spus despre maica din minunea de astăzi că a scârţiit, a slăbit în evlavie şi în moralitate. Mă adresez la dumnevoastră la toţi: Nu daţi înapoi din evlavia care o aveţi. Nu încercaţi să probaţi: “Eeee, zice preotul, dar nici el nu face.” Iată ce spune diavolul: “Dai socoteală de preot? El dă de tine, dar tu nu dai de el.”

Fiţi mai scoşi din acest circuit murdar al judecăţii, al osândirii, al vederii numai cu ochiul critic: ”Uite mă ce a făcut el !“ Dar tu cum eşti? Puneţi oglinda în faţă, sufletească bineînţeles, şi ai să vezi că şi tu faci şi ai făcut multe şi foarte multe din ele nu le-ai spus.

Am zis că astăzi, începând cu astăzi, am să vă dau mai multe sfaturi directe. Astăzi aş vrea să reţineţi acest lucru: Să aveţi atâta bucurie, scumpi mei, că aveți credință, încât şi în familie şi cu cei dragi ai tăi şi cu copiii, să se vadă că tu ai o stare de fericire şi de linişte. Nu fiţi posomoraţi când vă întoarceţi de la mânăstire. Aţi fost la Dumnezeu, păi cum te întorci tu de la El?

Aici vine Maica Domnului, aici vin toţi sfinţii. Nu vă daţi seama pentru că încă încă suntem în ceaţă. Vezi cum e ceața aceasta, că nu se înaintezidoi metri cu mașina. Încă suntem în ceaţă. Numai când se va ridica această ceaţă de pe noi, fiecare în parte, vom vedea acest lucru. De pe acum vă spun, pe cuvântul meu de preot şi călugăr, în faţa Sfântului Altar unde a venit Dumnezeu, unde au venit patriarhi ecumenici şi episcopi, de aici vă spun, scumpii mei: Dacă aţi venit unii de dragul de a ne revedea, eu vă rog să vă schimbaţi această părere, nu veniţi vă rog de dragul meu, veniţi de dragul lui Hristos, Care vi L-a prezentat părintele.

Nici eu nu sunt sigur că mă mântui. Nu-s, dar nu vezi, pe dumneata, tot te îndemn: Nu te lăsa! Vreau mai curând să fiu ca acel bunic care, venind pe o şosea cu multe pericole, el era cu nepotul său, cam pornit să treacă dincolo şi venea un şofer beat. Se vedea după cum mergea cu maşina, ce era în capul lui era şi în volanul lui şi n-a avut timp, în fracţiune de secundă s-a gândit: Asta, nebunul ăsta sigur îmi omoară nepoții. Nu s-a gândit la el, l-a dat pe trotuar, l-a împins cât a mai avut timp şi a stat şi s-a sacrificat el. Vedeţi dumneavoastră sunt lucruri curioase, acel om cu gestul lui a făcut ce au făcut unii sfinţii o viaţă întreagă, la o adică și-a arătat că-şi iubeşte nepotul şi că nu ţine aşa de mult la viaţa aceasta.

Venirea dumneavoastră aici şi la toate bisericile este o dovadă că dumneavoastră încă credeţi în Dumnezeu, credeţi în Maica Domnului, credeţi în puterea Bisericii. Şi ce-i mai mult decât aceasta? Ce este nenorocita aceasta de grijă? De azi pe mâine se schimbă şi în ce zice şi în ce face. Singur Hristos rămâne cu acel altar, naos, pronaos, cum este biserica noastră cu sfinţii pictaţi care parcă stau cu noi şi vorbesc cu noi şi cântă cu noi. De aci şi până la uşa bisericii vă strig: Fițifericiți că puteţi să veniţi la biserica lui Hristos şi nu lipsiţi de la ea! Amin!