În noaptea de 29 spre 30 martie 1955, Părintele Ioan este arestatde Securitatea din Galaţi şi încarcerat în penitenciarul din aceeaşi localitate. În chip voit, persoane îmbrăcate civil şi militar căutau compromiterea acestuia1.

Caznele la care este supus în această perioadă de către un anchetator evreu extrem de dur, nu îl determină pe părintele Ioan să renunţe la atitudinea dârză. Astfel, acest anchetator civil, care s-a prezentat a fi procuror, scoţând un pachet de biscuiţi, i-a oferit un biscuit în care a înfipt un ac cu gămălie, grăind ironic: ,,Serveşte Părinte, direct, că ştiu că nu accepţi din mâna unui ateu!”2 Cu un alt prilej, încercând a-l stârni pe părintele Ioan, l-a întrebat care este cauza scrierii memoriului, dat fiind că în ţară există toate libertăţile de cult, iar credinţei nu i se face rău. Părintele i-a replicat prompt, indicându-i ceea ce se zărea pe geam, un podium pe care se aşezaseră ,,generos” instrumente pentru muzică uşoară, în locul vechiului altar al Bisericii Sfânta Maria.

Totodată, la Brăila, din vârful Institutului Notre Dame, fusese aruncată dispreţuitor statuia Maicii Domnului. Realitatea cruntă, mărturisită ferm, a provocat reacţia violentă a anchetatorului care, iritat, a luat tamponul de sugativă de pe birou, aruncând spre Părintele Ioan. Totodată, a împins biroul în acesta, întrebând revoltat: ,,Cine eşti tu, ca să judeci ce se face?” I s-a replicat brav: ,,Când v-aţi prezentat ca procuror, cu biscuiţi, aţi fost domn, acum sunteţi securist...” Atitudinea demnă a părintelui n-a rămas fără ,,răsplată”, acesta fiind prins de barbă şi târât fără milă prin cameră. În răstimpuri, anchetatorul arunca câte-o privire terifiată pe geam, una ce amintea de aceea a personajului Leiba Zibal din O făclie de Paşte3.

1 Cristina Stavrofora, Părintele Ioan Iovan, Mănăstirea ,,Naşterea Maicii Domnului”- Recea de Mureş, Târgu-Mureş, 2010, p. 9.