În Închisoarea de la Văcăreşti, doctorul Schoferman şi doctoul Blidaru s-au îngrijit a-i restabili sănătatea părintelui Ioan Iovan. Aici, conjuctura internaţională modificată, datorită relaxării relaţiilor politice dintre America şi U.R.S.S. prilejuieşte schimbarea regimului de detenţie. Astfel, părintelui Ioan i se permite să primească scrisori, pachete, dar şi să vorbească la vorbitor. Dorul crâncen al părintelui Ioan de mamă urma să fie ostoit în 28 august. La scadenţa vorbitorului, a venit tatăl acestuia. Pentru a căpăta tărie la vederea fiului, tatăl părintelui Ioan renunţase a purta doliul şi băuse un pahar cu vin. Părintele Ioan arătă că nu este străin de cele întâmplate, întrebându-l ce s-a petrecut pe data de 5 februarie. Tatăl spuse mâhnit fiului că aceea fusese ziua piederii mamei. Aceasta, înainte de a trece la Domnul, a primit Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos1.

Ferecat între ziduri, părintele Ioan resimte intensitatea trăirii adevărate. De Sfintele Paşti, s-a reuşit unirea a trei confesiuni. Astfel, părintele Ioan a izbutit a-i convinge pe părintele vicar romano-catolic de la Iaşi, Xaveriu şi pe părintele greco-catolic, Nicolae Opriş, fost paroh la Bonţida-Cluj, să oficieze împreună Sfânta Liturghie. Apoi, a urmat împărtăşirea tuturor deţinuţilor într-o atmosferă de nesfârşită bucurie. Totodată, însufleţiţi de entuziasm creştinesc, deţinuţii au intonat ,,Hristos a înviat”, ceea ce a atras atenţia gardianului din postul turn de observaţie. Ofiţerul de seviciu a fost informat, prezentându-se în celulă. Căpitanul Cucu, deţinut politic ca şi ceilalţi, fost ofiţer de grăniceri, a rânduit plasarea preoţilor în spate. De asemenea, ofiţerul de serviciu a impus ieşirea în faţă a preoţilor, suspectându-i pe aceştia că au făptuit slujbă religioasă. Căpitanul Cucu a răspuns ferm acestuia, rugându-l să nu profaneze religia ortodoxă. Acesta preciză că i se cântase ,,Hristos a înviat” cu prilejul zilei de naştere2.

De altfel, după ce a stat în celulă cu părintele Ioan, ajungând să-l intuiască, să-i cunoască concepţia, părintele greco-catolic, Nicolae Opriş , se ataşase într-atât, încât mărturisea: ,,Îmi pare rău, însă dacă cineva îmi prezenta aşa Ortodoxia, alta era atitudinea mea faţă de ea”3.

1 Cristina Stavrofora, Părintele Ioan Iovan, Mănăstirea ,,Naşterea Maicii Domnului”- Recea de Mureş, Târgu-Mureş, 2010, pp. 44-45.